Investeste in tine

Ce înseamnă pentru tine o viată împlinită?
Te-ai întrebat până acum?
Si nu te întreb dacă te-ai gândit la ce înseamnă să ai succes, la ce te poate face fericit, la ce înseamnă să ai o carieră de succes sau să ai bani. Nu. Te întreb dacă te-ai gândit la ce înseamnă pentru tine să-ti trăiesti viata din plin. Cred că deja te-ai gândit, ti-ai imaginat si ai deja un plan pentru asta.Presupun că te-ai gândit ce ai de învătat, ce scoli să faci, ce job să-ti cauti, ce fel de prieteni, ce parteneri de viată, dacă vrei să te căsătoresti si când, dacă vrei să faci copii si câti.
O multime de lucruri. Si pentru asta ai pornit de la tine. De la ce crezi tu că poti, de la cât de valoros te consideri, de la cât de mult/multe crezi că meriti, de la cât de bine crezi că poti să te relationezi cu ceilalti si cât de bine poti să performezi în lucrurile pe care ti le propui. Adică ai pornit de la cine esti tu în acest moment.

Dar esti multumit de cine esti acum?
De încrederea pe care o ai în tine? De capacitatea ta de a te relationa cu ceilalti? De controlul emotivitătii în diversele situatii în care esti implicat? De capacitatea de a te concentra pe lucrurile pe care merită, lăsând deoparte lucrurile care-si pierd timpul degeaba? De capacitate ta de a lua decizii în propriul interes fără să-i afectezi pe ceilalti? De puterea de a alege să spui NU atunci când asta vrei si de a spune DA atunci când doresti asta? Esti multumit de tine acum?

Si acum să-ti spun si de ce te-am bătut la cap cu toate astea.
La Centrul de Dezvoltare Personală Equilibrum se desfasoara o serie de activităti de grup care te pot ajuta să găsesti răspunsuri favorabile la toate aceste întrebări. Sunt activităti de autotocunoastere si de formare de aptitudini personale. Sunt activităti de cunoaştere de sine, implicând identificarea atuurilor, dar şi a slăbiciunilor; a autolimitărilor, dar şi a limitelor obiective personale. Activitătile durează 11 săptămâni, în întâlniri săptămânale de câte 4 ore. În plus, cu ajutorul grupului si al psihologului, ai ocazia să identifici sursele nemultumirilor personale si să poti face noi alegeri care să-ti schimbe viaţa. Grupul este un mediu sigur în care, odată conştientizat modul în care te comporti de obicei, poti experimenta conduite noi sau pe care nu ai “risca” să le pui în practică în viaţa reală. Tot în grup primesti permanent feed-back în legătură cu comportamentul tău, putând astfel să înţeleagi efectul acestuia asupra celorlalţi.

Pentru informatii suplimentare apelati la mine:d

Frumosul traieste in frumusete, iar frumusetea in frumos

Frumusetea reprezinta partea luminoasa a eului nostru care de cele mai multe ori se ascunde intr-un colt de umbra. Se formeaza prin educatie, se dezvolta, devine matura, se exteriorizeaza, se confrunta, lupta si invinge!
Frumusetea exterioara isi are radacina in interiorul nostru
Cu cat ne cunoastem mai bn, cu atat ne acceptam mai usor...cu cat ne punem la incercare, cu atat mai mult ne cunoastem calitatile. Cu cat gandim mai pozitiv, cu atat atragem lucruri mai bune in viata noastra...cu cat zambim mai mult, cu atat ne schimbam atitudinea fata de obstacole. Cu cat ne traim propria viata, cu atat suntem mai preocupati de noi...cu cat investim mai mult in propria persoana, cu atat devenim mai frumosi! Cu cat suntem multumiti de noi, cu atat suntem mai impliniti...cu cat radiem interior, cu atat se va vedea exterior. Cu cat devenim mai fericiti, cu atat devenim mai buni, si cu atat mai frumosi! Nu avem nevoie de machiaj si nici de masca. Machiajul poate ascunde imperfectiunile vizuale, dar nu si imperfectiunile interioare, iar masca poate arata frumusete exterioara cand in interior este urat! Frumusetea nu este o comunicare paradoxala, ci este un echilibru intre suflet si minte, imbratisat de armonie si iubire.
Frumosul e peste tot, numai ca trebuie sa avem ochi pentru el
Frumosul e peste tot...se ascunde intr-o plimbare in natura, in surasul unui copil, in prietenii nostri, in vizionarea unei piese de teatru, in citirea unei carti bune... Frumosul este jucaus... ii place sa se joace de-a barba oarba si sa fie descoperit, dar tot el ne indeamna la perseverenta si evolutie. Frumosul ne ofera putere...puterea de a continua si de a cunoaste, dar asul este in maneca noastra. De noi depinde sa-l descoperim si sa ne bucuram de toate lucrurile frumoase pe care ni le ofera. Dar tot el este si efemer. Putem sa-l pierdem oricand daca nu-l apreciem si nu ne bucuram de lucrurile marunte care ne fac mai frumosi.

Vorbim mai mult, ascultam mai putin!

Traim intr-o perioada in care mai mult se vorbeste decat se asculta, si asta datorita faptului ca avem pareri. Bune, rele, argumentate sau neargumentate...ce mai conteaza?
Captam priviri, atentie, ne auzim vocea si asta ne place. Nu am nimic impotriva celor care vorbesc in context, care isi argumenteaza ideile, care aduc informatii corecte vizavi de subiect, insa ii desconsider pe cei care nu fac nimic din ceea ce am enumerat mai sus.
Daca privim problema din punct de vedere psihologic, aici este vorba despre o intarire a imaginii de sine datorita existentei unui complex.
Si acum sa revin la subiectul principal. Societatea nu mai are capacitatea de a asculta. Suntem mult prea preocupati in a ne gandi ce vrem sa spunem, mult prea nerabdatori in a ne auzi vocea, in a fi apreciati si in centrul atentiei incat pur si simplu nu ne mai pasa de ideile altora. Numai ale noastre sunt bune.
Uitam sa comunicam cu adevarat, si cand spun asta ma gandesc la faptul ca o comunicare adevarata are loc atunci cand ascultam si intelegem ideea interlocutorului nostru din punctul sau de vedere. Aici este vorba de empatie. O comunicare buna atrage dupa sine relatii interumane bune si automat o reusita profesionala sau personala mai buna.
Tot ceea ce trebuie sa faceti este sa comunicati, nu sa vorbiti! O sa mai revin pe acest subiect pentru ca observ din ce in ce mai des aceasta lipsa.

Jocul imaginii unei iubiri

Stiu…
i-am iubit cuvintele... mi-am iubit dorintele
i-am iubit promisiunile... mi-am iubit nevoile
i-am iubit imaginea… mi-am iubit visul
dar am crezut ca il iubesc pe el.

Stiu...
ca stiam ca traiam un vis, dar imi placea...
ca ma minteam, dar imi era bine...
ca imi faceam rau, dar nu puteam actiona.
Stiu ...
ca traiam un joc psihologic murdar, dar necesar!

Schimbari

Am revenit pe blog dupa o perioada lunga de absenta. Nu am mai avut nici starea necesara pentru a scrie, dar nici inspiratie si nici timp. Ma simt altfel, poate mai hotarata si mai dispusa de a produce mari schimbari in viata mea. Sunt intr-o continua schimbare si imi place. Fac comparatii...multe...intre ce-am fost si ce sunt, intre ce-am avut si ce am, dar mai ales fac comparatii intre persoane.
Am avut parte de cea mai frumoasa surpriza de ziua mea, dar am avut parte si de cea mai ciudata seara petrecuta vreodata.
Am nevoie de un echilibru si nu il gasesc, vreau sa iubesc, dar in acelasi timp sa nu iubesc, vreau sa calatoresc, sa descopar si sa invat.

Dupa un anumit timp...

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui ‘ maine ‘este prea nesigur pentru a face planuri …si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intradevar poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiecare zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face...

Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt…

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens. Dar din pacate, toate se invata doar cu timpul

JORGE LUIS BORGES

Să fie întuneric şi să fie noapte-Partea a III a

Să fie întuneric şi să fie noapte. Să fie miros de mare şi valuri care se sparg la mal. Să fie pe plajă. Să fiu eu cu el şi marea martoră. Să fie nisip fin şi vânt. Să fim albi în atmosfera întunecată. Să fie suspans şi dorinţă. Să fie întuneric şi să fie noapte. Să simt nisipul ud cum imi atinge pielea şi valurile cum se sparg în noi. Să aud vuietul vântului şi ţipătul din adâncuri. Să-mi fie teamă şi să mă ia în braţe. Să-mi şoptească la ureche vorbe dulci şi să-mi alinte gâtul. Să-mi atingă părul şi să-mi înmoaie buzele. Să coboare şi să curgă fericirea din trupurile noastre...vântul să bată tare, marea să se agite, valurile să ne lovească puternic... Să fie dragoste şi lumină. Să fie dimineaţă şi răsărit de soare...