Să fie întuneric şi să fie noapte -Partea a II a

Să fie întuneric şi să fie noapte. Să fie în apartamentul nostru. Să intre şi să audă Ennio Marricone. Să fie vin roşu pe masa din bucătărie şi uşa deschisă la baie. Să fiu în cadă cu multă spumă. Să fie miros de levănţică şi lumânări împrejur. Să intre în baie şi să mă privească tăcut. Să-mi zâmbească tandru şi să mă sărute. Să se dezbrace nerăbdător şi să ne învăluim cu spuma iubirii. Să mă cuprindă în braţe şi să-mi vorbească. Să mă sărute suav pe gat şi să mă muşte. Să coboare pe umeri şi să-i cunoască. Să-mi exploreze mâinile şi să-mi guste degetele. Să-mi atingă sânii cu spumă şi să-i sărute. Să mă ia în braţe şi să-l simt. Să fie întuneric şi să fie noapte. Să se agite apa şi să curgă. Să ne alunece corpurile şi să ne ciocnim. Să mă sărute în timp ce ma scoate din cadă. Să mă pună pe barul din bucătărie şi să alunece în mine. Să umple paharele şi să ne îmbătăm cu gustul dragostei. Să urle fericirea din noi şi să-mi spună că mă iubeşte...