Dupa un anumit timp...

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui ‘ maine ‘este prea nesigur pentru a face planuri …si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intradevar poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiecare zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face...

Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt…

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens. Dar din pacate, toate se invata doar cu timpul

JORGE LUIS BORGES

Să fie întuneric şi să fie noapte-Partea a III a

Să fie întuneric şi să fie noapte. Să fie miros de mare şi valuri care se sparg la mal. Să fie pe plajă. Să fiu eu cu el şi marea martoră. Să fie nisip fin şi vânt. Să fim albi în atmosfera întunecată. Să fie suspans şi dorinţă. Să fie întuneric şi să fie noapte. Să simt nisipul ud cum imi atinge pielea şi valurile cum se sparg în noi. Să aud vuietul vântului şi ţipătul din adâncuri. Să-mi fie teamă şi să mă ia în braţe. Să-mi şoptească la ureche vorbe dulci şi să-mi alinte gâtul. Să-mi atingă părul şi să-mi înmoaie buzele. Să coboare şi să curgă fericirea din trupurile noastre...vântul să bată tare, marea să se agite, valurile să ne lovească puternic... Să fie dragoste şi lumină. Să fie dimineaţă şi răsărit de soare...

Să fie întuneric şi să fie noapte -Partea a II a

Să fie întuneric şi să fie noapte. Să fie în apartamentul nostru. Să intre şi să audă Ennio Marricone. Să fie vin roşu pe masa din bucătărie şi uşa deschisă la baie. Să fiu în cadă cu multă spumă. Să fie miros de levănţică şi lumânări împrejur. Să intre în baie şi să mă privească tăcut. Să-mi zâmbească tandru şi să mă sărute. Să se dezbrace nerăbdător şi să ne învăluim cu spuma iubirii. Să mă cuprindă în braţe şi să-mi vorbească. Să mă sărute suav pe gat şi să mă muşte. Să coboare pe umeri şi să-i cunoască. Să-mi exploreze mâinile şi să-mi guste degetele. Să-mi atingă sânii cu spumă şi să-i sărute. Să mă ia în braţe şi să-l simt. Să fie întuneric şi să fie noapte. Să se agite apa şi să curgă. Să ne alunece corpurile şi să ne ciocnim. Să mă sărute în timp ce ma scoate din cadă. Să mă pună pe barul din bucătărie şi să alunece în mine. Să umple paharele şi să ne îmbătăm cu gustul dragostei. Să urle fericirea din noi şi să-mi spună că mă iubeşte...