duminică, 28 noiembrie 2010

Frumosul traieste in frumusete, iar frumusetea in frumos



Frumusetea reprezinta partea luminoasa a eului nostru care de cele mai multe ori se ascunde intr-un colt de umbra. Se formeaza prin educatie, se dezvolta, devine matura, se exteriorizeaza, se confrunta, lupta si invinge!
Frumusetea exterioara isi are radacina in interiorul nostru
Cu cat ne cunoastem mai bn, cu atat ne acceptam mai usor...cu cat ne punem la incercare, cu atat mai mult ne cunoastem calitatile. Cu cat gandim mai pozitiv, cu atat atragem lucruri mai bune in viata noastra...cu cat zambim mai mult, cu atat ne schimbam atitudinea fata de obstacole. Cu cat ne traim propria viata, cu atat suntem mai preocupati de noi...cu cat investim mai mult in propria persoana, cu atat devenim mai frumosi! Cu cat suntem multumiti de noi, cu atat suntem mai impliniti...cu cat radiem interior, cu atat se va vedea exterior.
Cu cat devenim mai fericiti, cu atat devenim mai buni, si cu atat mai frumosi! Nu avem nevoie de machiaj si nici de masca. Machiajul poate ascunde imperfectiunile vizuale, dar nu si imperfectiunile interioare, iar masca poate arata frumusete exterioara cand in interior este urat! Frumusetea nu este o comunicare paradoxala, ci este un echilibru intre suflet si minte, imbratisat de armonie si iubire.
Frumosul e peste tot, numai ca trebuie sa avem ochi pentru el
Frumosul e peste tot...se ascunde intr-o plimbare in natura, in surasul unui copil, in
prietenii nostri, in vizionarea unei piese de teatru, in citirea unei carti bune... Frumosul este jucaus... ii place sa se joace de-a barba oarba si sa fie descoperit, dar tot el ne indeamna la perseverenta si evolutie. Frumosul ne ofera putere...puterea de a continua si de a cunoaste, dar asul este in maneca noastra. De noi depinde sa-l descoperim si sa ne bucuram de toate lucrurile frumoase pe care ni le ofera. Dar tot el este si efemer. Putem sa-l pierdem oricand daca nu-l apreciem si nu ne bucuram de lucrurile marunte care ne fac mai frumosi.

luni, 22 noiembrie 2010

Vorbim mai mult, ascultam mai putin!

Traim intr-o perioada in care mai mult se vorbeste decat se asculta, si asta datorita faptului ca avem pareri. Bune, rele, argumentate sau neargumentate...ce mai conteaza?
Captam priviri, atentie, ne auzim vocea si asta ne place. Nu am nimic impotriva celor care vorbesc in context, care isi argumenteaza ideile, care aduc informatii corecte vizavi de subiect, insa ii desconsider pe cei care nu fac nimic din ceea ce am enumerat mai sus.
Daca privim problema din punct de vedere psihologic, aici este vorba despre o intarire a imaginii de sine datorita existentei unui complex.
Si acum sa revin la subiectul principal. Societatea nu mai are capacitatea de a asculta. Suntem mult prea preocupati in a ne gandi ce vrem sa spunem, mult prea nerabdatori in a ne auzi vocea, in a fi apreciati si in centrul atentiei incat pur si simplu nu ne mai pasa de ideile altora. Numai ale noastre sunt bune.
Uitam sa comunicam cu adevarat, si cand spun asta ma gandesc la faptul ca o comunicare adevarata are loc atunci cand ascultam si intelegem ideea interlocutorului nostru din punctul sau de vedere. Aici este vorba de empatie. O comunicare buna atrage dupa sine relatii interumane bune si automat o reusita profesionala sau personala mai buna.
Tot ceea ce trebuie sa faceti este sa comunicati, nu sa vorbiti! O sa mai revin pe acest subiect pentru ca observ din ce in ce mai des aceasta lipsa.

vineri, 12 noiembrie 2010

Jocul imaginii unei iubiri



Stiu…
i-am iubit cuvintele... mi-am iubit dorintele
i-am iubit promisiunile... mi-am iubit nevoile
i-am iubit imaginea… mi-am iubit visul
dar am crezut ca il iubesc pe el.

Stiu...
ca stiam ca traiam un vis, dar imi placea...
ca ma minteam, dar imi era bine...
ca imi faceam rau, dar nu puteam actiona.
Stiu ...
ca traiam un joc psihologic murdar, dar necesar!

joi, 11 noiembrie 2010

Schimbari



Am revenit pe blog dupa o perioada lunga de absenta. Nu am mai avut nici starea necesara pentru a scrie, dar nici inspiratie si nici timp. Ma simt altfel, poate mai hotarata si mai dispusa de a produce mari schimbari in viata mea. Sunt intr-o continua schimbare si imi place. Fac comparatii...multe...intre ce-am fost si ce sunt, intre ce-am avut si ce am, dar mai ales fac comparatii intre persoane.
Am avut parte de cea mai frumoasa surpriza de ziua mea, dar am avut parte si de cea mai ciudata seara petrecuta vreodata.
Am nevoie de un echilibru si nu il gasesc, vreau sa iubesc, dar in acelasi timp sa nu iubesc, vreau sa calatoresc, sa descopar si sa invat.