Traim intr-o perioada in care mai mult se vorbeste decat se asculta, si asta datorita faptului ca avem pareri. Bune, rele, argumentate sau neargumentate...ce mai conteaza?
Captam priviri, atentie, ne auzim vocea si asta ne place. Nu am nimic impotriva celor care vorbesc in context, care isi argumenteaza ideile, care aduc informatii corecte vizavi de subiect, insa ii desconsider pe cei care nu fac nimic din ceea ce am enumerat mai sus.
Daca privim problema din punct de vedere psihologic, aici este vorba despre o intarire a imaginii de sine datorita existentei unui complex.
Si acum sa revin la subiectul principal. Societatea nu mai are capacitatea de a asculta. Suntem mult prea preocupati in a ne gandi ce vrem sa spunem, mult prea nerabdatori in a ne auzi vocea, in a fi apreciati si in centrul atentiei incat pur si simplu nu ne mai pasa de ideile altora. Numai ale noastre sunt bune.
Uitam sa comunicam cu adevarat, si cand spun asta ma gandesc la faptul ca o comunicare adevarata are loc atunci cand ascultam si intelegem ideea interlocutorului nostru din punctul sau de vedere. Aici este vorba de empatie. O comunicare buna atrage dupa sine relatii interumane bune si automat o reusita profesionala sau personala mai buna.
Tot ceea ce trebuie sa faceti este sa comunicati, nu sa vorbiti! O sa mai revin pe acest subiect pentru ca observ din ce in ce mai des aceasta lipsa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu